Din punctul ei de vedere, Parmenide nu a fost un monist strict ci, mai degrabă, un susținător a ceea ce ea numește „monism predicațional”, pe care ea îl definește drept „pretenția că fiecare lucru adică poate fi un singur lucru; poate reține doar un singur predicat care indică ce este și trebuie să-l rețină într-un mod deosebit de puternic.
În ce credea Parmenide?
Parmenide a susținut că multiplicitatea lucrurilor existente, formele și mișcarea lor în schimbare, nu sunt decât o apariție a unei singure realități eterne („Ființă”), dând astfel naștere principiului parmenidian că „toate este unul.” Din acest concept de Ființă, el a continuat spunând că toate pretențiile de schimbare sau de non-Ființă sunt ilogice.
Democrit a fost monist sau pluralist?
Democrit și Leibniz au exprimat un monism atributiv care vede multe substanțe diferite ale lumii ca fiind de același fel. … Opus unor astfel de teorii moniste sunt acei filozofi pentru care multiplicitatea și diversitatea lucrurilor, mai degrabă decât unitatea lor, este faptul mai izbitor și mai important.
Care filozof grec a fost monist?
Printre moniștii materiali s-au numărat cei trei filozofi milesieni: Thales, care credea că totul este compus din apă; Anaximandru, care credea că este apeiron; și Anaximenes, care credea că este aer.
Cine a fost primul monist?
PATĂL MONISMULUI. Parmenide a fost mai degrabă părintele monismului decât primul dintre moniști. Xenophanes a fost „primul dintre cei care s-au dus la moniza” (Aristotel, Mel., A. 5.
