Tehnologia clerestoriei pare să își aibă originea în templurile Egiptului antic. Termenul „clerestory” este aplicabil templelor egiptene, unde iluminarea sălii de coloane se obținea peste acoperișurile de piatră ale coridoarelor adiacente, prin fante străpunse în plăci verticale de piatră.
Cine a introdus clerestory?
Prima cleristorie a apărut în templele din Egiptul antic, apoi au fost folosite în cultura elenistică, de unde a fost luată de vechii romani. Bisericile creștine timpurii și unele biserici bizantine, în special în Italia, și-au bazat forma pe bazilica romană.
Când a fost folosit prima dată clerestory?
Una dintre cele mai timpurii utilizări ale clerestoriei a fost în sala uriașă hipostilă a regelui Seti I și Ramses al II-lea la Templul lui Amon (1349–1197 î. Hr., Karnak, Egipt), în care gama centrală de coloane, mai în altă decât cele de pe ambele laturi, permitea construirea de cleristori din plăci de piatră străpunsă.
Unde se găsește un clerestory?
O clară este un tip de fereastră care se găsește de obicei la sau lângă linia acoperișului. Adesea, acesta ia forma unei benzi de ferestre în partea superioară a clădirilor, care permit intrarea luminii naturale fără a compromite intimitatea sau securitatea.
Care este diferența dintre clerestory și lucarn?
este că clerestory este (arhitectura) partea superioară a unui perete care conține ferestre pentru a lăsa să pătrundă lumina naturală unei clădiri, în specialîn naosul, transeptul și corul unei biserici sau al unei catedrale, în timp ce lucarnul este (arhitectură) o proiecție acoperită, asemănătoare unei încăperi de pe un acoperiș înclinat.
