Virusul
BK (BKV), cunoscut și ca Polyomavirus Polyomavirus Ciclul de viață al poliomavirusului începe cu intrarea în o celulă gazdă. Receptorii celulari pentru poliomavirusuri sunt reziduuri de acid sialic ale glicanilor, de obicei gangliozide. Atașarea poliomavirusurilor la celulele gazdă este mediată de legarea VP1 la glicanii sialilați de pe suprafața celulei. https://en.wikipedia.org › wiki › Polyomaviridae
Polyomaviridae - Wikipedia
hominis1, a fost izolat pentru prima dată în 1971 din urina unui pacient cu transplant renal, inițialele B. K.
Ce este infecția BK?
O infecție cu virus BK (BKV) este o infecție virală obișnuită, care de obicei nu provoacă probleme. Virusul BK se poate răspândi dacă aveți contact cu sânge sau fluide corporale infectate, cum ar fi saliva. Se poate răspândi de la o persoană la alta în timpul unui transplant de organ sau de la o mamă la copilul ei în timpul nașterii.
De unde vine virusul BK?
Virusul
BK, o rudă cu virusul JC, care este agentul etiologic al leucoencefalopatiei multifocale progresive (LMP), a fost pentru prima dată izolat în 1971 dintr-o probă de urină obținută de la un pacient cu transplant renal[1]. Numele virusului se referă la inițialele primului pacient, ceea ce este valabil și pentru virusul JC [2].
Care este alt nume pentru virusul BK?
Virusul
BK se mai numește și poliomavirus.
Este virusul BK fatal?
În cazuri rare, pacienți pot muri din cauza virusului BK asociatboli. Nefropatia asociată cu virusul BK este asociată cu pierderea grefei renale transplantate la 1-10% dintre pacienții cu nefropatie.
