Un tun este un tun de calibru mare clasificat ca tip de artilerie și, de obicei, lansează un proiectil folosind propulsor chimic exploziv. Praful de pușcă („pulberea neagră”) a fost propulsantul principal înainte de inventarea pulberii fără fum la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Tunoanele au nevoie de praf de pușcă?
Unele tunuri fabricate în acest timp aveau țevi care depășeau 10 ft (3,0 m) în lungime și puteau cântări până la 20.000 de lire sterline (9.100 kg). În consecință, au fost necesare cantități mari de praf de pușcă, pentru a le permite să tragă cu bile de piatră la câteva sute de metri.
Câtă praf de pușcă folosește un tun?
Manualul Statelor Unite din 1861 a specificat 6 până la 8 lire pentru un pistol de asediu de 24 de lire, în funcție de rază; un Columbiad care tragea de 172 de lire a folosit doar 20 de lire de pulbere. La Fort Sumter, puștile lui Gillmore care trăgeau cu obuze de 80 de lire au folosit 10 lire de pulbere.
Ce arme folosesc praful de pușcă?
În secolele următoare au apărut în China diverse arme cu praf de pușcă, cum ar fi bombe, lănci de foc și pistolul. Arme explozive, cum ar fi bombe, au fost descoperite într-un naufragiu în largul țărmului Japoniei, datând din 1281, în timpul invaziilor mongole din Japonia.
Din ce a fost făcut tunul?
Majoritatea tunurilor au fost făcute din fontă și acesta este cel mai des întâlnit de scafandri. Materialul folosit pentru realizarea celuil alt tip este cunoscut sub numele de bronz, alamă sau aliaj de cupru, deși materialul folosit pentrufă-le nu este un bronz adevărat, ci este un aliaj de cupru.
