Pasivarea cu aluminiu permite ca acest material extrem de ductil să fie utilizat într-o mare varietate de contexte. Spre deosebire de oțel inoxidabil, aluminiul nu are în mod natural protecție împotriva coroziunii. Din acest motiv, pasivarea indusă este necesară în toate cazurile.
Ce face pasivarea aluminiului?
În pasivare, o reacție chimică cu materialul de bază creează un strat exterior de material de scut. Acest material de scut este aplicat ca un microacoperire. Pentru aluminiu, această reacție poate fi oxidare sau un proces chimic cunoscut sub numele de anodizare.
Ce metale pot fi pasivate?
Conversia cromatului este o modalitate obișnuită de pasivizare nu numai a aluminiu, ci și a aliajelor de zinc, cadmiu, cupru, argint, magneziu și staniu. Anodizarea este un proces electrolitic care formează un strat de oxid mai gros. Învelișul anodic constă din oxid de aluminiu hidratat și este considerat rezistent la coroziune și abraziune.
Cum poți spune dacă un metal a fost pasivizat?
Inginerii pot folosi o varietate de teste pentru a evalua starea pasivă a unei piese și rezistența generală la coroziune, inclusiv:
- Testarea cu pulverizare cu sare. Testul de pulverizare cu sare este unul dintre cele mai comune teste de rezistență la coroziune. …
- Testări ciclice de coroziune sau umiditate. …
- Testarea sulfatului de cupru. …
- Testul Feroxil. …
- Când pasivarea nu este suficientă.
Este necesară pasivarea?
Pasivarea este necesară pentru a îndepărta acești contaminanți încorporați și pentru a readuce piesa la specificațiile originale de coroziune. Deși pasivarea poate îmbunătăți rezistența la coroziune a anumitor aliaje de oțel inoxidabil, ea nu elimină imperfecțiuni precum microfisurile, bavurile, nuanța termică și depunerile de oxid.
