Rătăcire; rătăcire; divagație: aplicat în special cavalerilor (cavaleri rătăciți) din evul mediu, care sunt reprezentați ca rătăcitori pentru a căuta aventuri și pentru a-și manifesta eroismul și generozitatea. … substantiv Un cavaler errant. Itinerant.
Ce înseamnă asta?
errant • \AIR-unt\ • adjectiv. 1: călătorește sau dat să călătorească 2 a: rătăcire în afara drumului sau limitelor potrivite b: deplasarea fără țintă sau neregulată c: comportarea greșită. Exemple: „„Mută! Mută!
Ce este o tură abate?
a. greșit sau depărtare de la ceea ce este corect sau de la cursul corect. b. mișcându-se. un vânt rătăcit.
Ce înseamnă rătăcire în Shakespeare?
Errent. (adj) - Rătăcire, rătăcire, greșeală.
Ce se numește rătăcire?
adjectiv. mutarea dintr-un loc în loc fără un plan fix; roaming; divagarea: turişti rătăcitori. nu au reședință permanentă; nomad: un trib rătăcitor de indieni. şerpuit; şerpuitor: un râu rătăcitor; o potecă rătăcitoare.