pentru a nota sau observa o diferență; distinge cu acurateţe: a discrimina între lucruri. … a nota sau a distinge ca fiind diferit: El poate discrimina variații minuscule ale tonului. adjectiv. marcat prin discriminare; făcând sau evidențiind distincții frumoase: discriminează oamenii; discriminează judecățile.
Este discriminarea un substantiv sau verb?
discriminare. / (dɪˌskrɪmɪˈneɪʃən) / substantiv. tratamentul nedrept al unei persoane, al unui grup rasial, al unei minorități etc.; acțiune bazată pe prejudecăți.
Ce tip de cuvânt este discriminarea?
Tratament sau considerație bazată pe clasă sau categorie, mai degrabă decât pe meritul individual; parțialitate sau prejudecăți: discriminare rasială; discriminarea străinilor. … Discernământ neutru. Actul de a discrimina, de a distinge sau de a observa/percepe diferențele care există.
Care este forma adverbului de discriminare?
Pentru a fi discriminabil; distinct.
Care este substantivul discriminării?
discriminare . Discernământ, actul de a discrimina, discerne, distinge, observa sau percepe diferențele dintre lucruri, cu intenția de a înțelege corect și de a lua decizii corecte. Acțiunea de a recunoaște „binele” și „răul” în situații și de a alege binele.
