Monofizitism sau monofizism este un termen hristologic derivat din μόνος monos, „singur, solitar” și φύσις physis, un cuvânt care are multe semnificații, dar în acest context înseamnă „natură”. Este definită ca „o doctrină conform căreia în persoana Cuvântului întrupat exista o singură natură – cea divină”.
Care este definiția biblică a monofizitismului?
Monofizit, în creștinism, cel care a crezut că natura lui Isus Hristos rămâne cu totul divină și nu umană, chiar dacă a luat un trup pământesc și uman cu ciclul său de naștere, viață și moarte.
Care este sensul cuvântului monofizitism?
: un care susține doctrina că Hristos are o singură natură inseparabilă, care este în același timp divină și umană, mai degrabă decât să aibă două naturi distincte, dar unificate.
Cum este monofizitismul o erezie?
Monofizitism mənŏf´ĭsĭt˝ĭzəm [cheie] [Gr.,=credința într-o singură natură], o erezie din secolele al V-lea și al VI-lea., care a apărut din o reacţie împotriva nestorianismului. … Monofizitismul a contestat definiția ortodoxă a credinței din Calcedon și a învățat că în Isus nu existau două naturi (divină și umană), ci una (divină).
Cât a durat monofizitismul?
Schisma acacian a durat de la 484 la 519. În acest timp opiniile monofizite s-au întărit în Egipt și Siria, în timp ce împăratul Anastasius (491–518) a favorizat personalei.
