verb (folosit cu obiect), înnobilat, înnobilat. a crește în grad, excelență sau respect; a demnifica; ex alta: o personalitate innobilata de adevarata generozitate. pentru a conferi un titlu nobiliar pe.
Ce înseamnă înnobilare?
verb tranzitiv. 1: a face nobil: ridicarea părea înnobilată de suferință. 2: a ridica la rangul de nobilime.
Care este substantivul înnobilării?
A înnobila pe cineva sau ceva înseamnă a-l face mai demn și mai bun din punct de vedere moral. [literar] … principiile fundamentale durabile ale vieții care înnobilează omenirea. [VERB noun] Sinonime: dignify, honour, enhance, elevate Mai multe sinonime pentru ennoble.
Ce este Enobbling?
adjectiv. investirea cu demnitate sau onoare. Sinonime „influența înnobilatoare a mediului cultural”: nobil demn. având sau care arată sau indică un caracter în alt sau în alt.
Care este opusul înnobilării?
ennobil. Antonime: degradare, degradare, depravare, deteriorare, deprimare. Sinonime: înălța, demnifica, înălța, ameliora, mări.
