7.49-54). Definind păcatul ca „cheltuire fără măsură” (7.42), Dante aplică pentru prima dată principiul clasic al moderației (sau „mijlocul de aur”) pentru a critica dorința excesivă pentru un obiect neutru într-o singură direcție („pumnii închiși”: avariția) și celăl alt (cheltuind prea liber: prodigalitate).
Ce este mânia și bocența?
Dar în timp ce avariția și risipirea sunt două păcate distincte bazate pe același principiu (o atitudine nemoderată față de bogăția materială), mânia și bogăția sunt în principiu două forme ale unui singur păcat: furia care este exprimată (mânie) și mânie care este reprimată (mordă).
Care este pedeapsa pentru avariție și risipire?
Așa cum a descris Dante în Cantul Șapte, sufletele avarului și ale celor risipitoare au fost pedepsite de trebuie să împingă continuu greutăți extrem de grele folosindu-se doar de piept, uneori chiar ciocnindu-se unul de celăl alt.
Ce înseamnă avar și risipitor?
Avaricii (oamenii lacomi) și Risipitorii (chiltuitorii nesăbuiți) sunt pedepsiți împreună, împărțiți în două grupuri, câte unul pentru fiecare jumătate a cercului.
Ce este avariția în Infernul lui Dante?
Avariția--lăcomia, pofta de câștig material--este una dintre nelegiuirile care provoacă cel mai mult mânia disprețuitoare a lui Dante. … În consecință, Dante nu arată milă – spre deosebire de atitudinea lui față de Francesca (poftă) și Ciacco (lacomie) – înalegerea sa a avariției ca păcat capital pedepsit în al patrulea cerc al iadului (Inferno 7).
