O retractare solemnă sau renunțare sub jurământ; ca, o abjurare de erezie. O repudiere sub jurământ a unui principiu religios sau politic. …
Este abjure un substantiv sau verb?
verb (folosit cu obiect), ab·jured, ab·jur·ing. a renunța, repudia sau retrage, în special cu solemnitate formală; retractare: a abjura greșelile cuiva.
Care parte a discursului este abjur?
Cuvântul „abjur” este un verb tranzitiv. Un verb tranzitiv este un verb care este folosit cu un obiect.
Cuvântul abjure este un adjectiv?
Mai jos sunt incluse formele de participiu trecut și participiu prezent pentru verbul abjure, care pot fi folosite ca adjective în anumite contexte. Fiind renunțat, denunțat sau respins.
Este abjure verb tranzitiv?
verb tranzitiv A renunța la jurământ; a renunța; a dezavuari. Pentru a abjura tărâm, înseamnă să juri că-l abandonezi pentru totdeauna. verb tranzitiv A renunța sau a respinge cu solemnitate; a retracta; a abandona pentru totdeauna; a respinge; respinge.
