substantiv, plural brib·er·ies. actul sau practica de a da sau de a accepta o mită: mita unui funcționar public este o infracțiune.
Care este forma substantivului de mită?
substantiv. /braɪb/ /braɪb/ o sumă de bani sau ceva valoros pe care o oferi sau o oferi cuiva pentru a-l convinge să te ajute, mai ales făcând ceva necinstit.
Ce fel de verb este mită?
orice dat sau servit pentru a convinge sau a induce: Copiii au primit bomboane ca mită pentru a fi buni. verb (folosit cu obiect), mituit, mituire. a da sau a promite o mită: Au mituit reporterul să uite ce a văzut. a influența sau a corupe printr-o mită: judecătorul a fost prea sincer pentru a fi mituit.
Care este adjectivul mită?
corruptible, venal, murdar, cumpărător, corupt, lipsit de principii, lipsit de etică, necinstit, îndoit, mercenar, lipsit de scrupule, strâmb, dezonorabil, nedemn de încredere, cumpărător, amoral, dezonorant, fraudulos, altoit, umbros, fără de lege, ticălos, criminal, dublu-afacere, putred, apucător, rapace, avar, imoral, sordid, …
Ce înseamnă mită?
5.1 Definirea mita
TI definește mita ca: oferirea, promiterea, acordarea, acceptarea sau solicitarea unui avantaj ca stimulent pentru o acțiune care este ilegală, lipsit de etică sau o încălcare a încrederii.
