Un poem simfonic sau un poem de ton este o piesă de muzică orchestrală, de obicei într-o singură mișcare continuă, care ilustrează sau evocă conținutul unui poem, nuvelă, roman, pictură, peisaj sau altă sursă. Termenul german Tondichtung pare să fi fost folosit pentru prima dată de compozitorul Carl Loewe în 1828.
Poeziile simfonice au cuvinte?
În obiectivele sale estetice, poemul simfonic este în anumite privințe legat de operă. Deși nu folosește un text cântat, ea caută, la fel ca opera, o unire a muzicii și a dramei.
Cine a fost tatăl poemului simfonic?
Liszt a compus 13 poezii simfonice, inclusiv lucrări care îi descriu auditiv pe Orfeu, Hamlet și Prometeu. Berlioz a scris cea mai lungă piesă populară de muzică de program atunci când a descris un sabat al vrăjitoarelor, un marș către eșafod și alte decoruri în Symphonie Fantastique.
Care este diferența dintre un poem simfonic și o uvertură?
În anii 1850, uvertura de concert a început să fie înlocuită de poemul simfonic, o formă concepută de Franz Liszt în mai multe lucrări care au început ca uverturi dramatice. Distincția dintre cele două genuri a fost libertatea de a modela forma muzicală în funcție de cerințele programatice externe.
Care dintre următoarele sunt exemple de poezii cu tonuri?
10 poezii cu ton grozav
- 1- Rachmaninoff: Insula morților.
- 2- Debussy: Prélude à l'après-midi d'un faune.
- 3- Sibelius: Finlandia.
- 4- Franz Liszt: Mazeppa.
- 5- Richard Strauss: Don Juan.
- 6- Antonin Dvorak: Vrăjitoarea de la amiază.
- 7- Ceaikovski: Romeo și Julieta.
- 8- Mendelssohn: Uvertura Hebrides.
