SENS: adjectiv: Trist gânditor; dornic. ETIMOLOGIE: Din franceză veche pensif (închipuitor), de la penser (a gândi), din latină pensare (pondere), frecventativ de pendere (a cântări).
Care este cuvântul rădăcină pentru gânditor?
Istorie și etimologie pentru pensive
Engleză mijlocie pensif, din anglo-franceză, din penser to think, din latină pensare to ponder, frequentative of pendere to weigh - mai multe la pandantiv.
Ce înseamnă pixurile în gândire?
pen′sive·ly adv. pen′sive·ness n. Sinonime: gânditor, contemplativ, reflexiv, meditativ, gânditor. Aceste adjective înseamnă caracterizat sau dispus la gânduri profunde sau serioase. Închipuit înseamnă adesea o calitate melancolică, visătoare sau tristă: „în timp ce poeții gânditori țin privegherile dureroase” (Alexander Pope).
Cum numești pe cineva care este gânditor?
sobru, visator, chibzuit, contemplativ, melancolic, absorbit, abstras, atent, grav, gânditor, preocupat, reflexiv, serios, speculativ, gânditor, retras, gânditor, ruminativ, gândind, reflectând.
Ce este o soție gânditoare?
Angajat într-o gândire profundă și serioasă.
