Testul de hemaglutinare sau testul de hemaglutinare (HA) și testul de inhibare a hemaglutinării (HI sau HAI) au fost dezvoltate în 1941–42 de către Virologul american George Hirst ca metode de cuantificare a concentrația relativă de viruși, bacterii sau anticorpi.
Cine a descoperit hemaglutinarea?
În 1941 George Hirst a observat hemaglutinarea celulelor roșii din sânge de către virusul gripal (vezi capitolul 4). Acesta s-a dovedit a fi un instrument important în studiul nu numai al gripei, ci și al altor câteva grupuri de viruși, de exemplu, virusul rubeolei.
Care este principiul testului de hemaglutinare?
Principiul din spatele testului de hemaglutinare este că acizii nucleici ai virusurilor codifică proteine, cum ar fi hemaglutinina, care sunt exprimate pe suprafața virusului (Figurile 51.1 și 51.3)).
Pentru ce este folosit testul de hemaglutinare?
Testul de hemaglutinare (HA) este un instrument utilizat pentru a verifica izolatele culturii celulare sau lichidul amnioalantoic recoltat din ouă de pui embrionate pentru agenți de hemaglutinare, cum ar fi gripa de tip A. Testul HA nu este un test de identificare, deoarece alți agenți au și proprietăți hemaglutinante.
Ce știi despre testele de hemaglutinare?
Testul de hemaglutinare este folosit pentru a cuantifica cantitatea de virus al bolii Newcastle într-o suspensie. Acest lucru se realizează prin efectuarea în serie dublădiluții ale suspensiei virale într-o placă cu microgodeuri și apoi testare pentru a determina un punct final.
