„Plaintive” și „plangent” (împreună cu rudele „reclamant” și „se plânge”) derivă în cele din urmă din verbul latin plangere, care înseamnă „a lovi”, „a-și bate sânul,” sau „a lamenta”. Acest verb latin a condus la „plângere”, un cuvânt anglo-francez (și acum și un cuvânt englezesc) care înseamnă „plângere”. „Plaint” este rădăcina lui …
Ce înseamnă cuvântul plângător1 punct?
Dacă faci ceva cu plângere, o faci într-un mod care exprimă tristețe sau melancolie. … Persoana are o plângere, ceva de care să se plângă sau să fie tristă. Dacă își argumentează cazul suficient de plângător, însă, judecătorul ar putea fi convins de durerea ei și ar putea decide în favoarea ei.
Ce este strigătul reclamantului?
adjectiv. Sună trist și jalnic. „un strigăt plângător” „Din un gâfâit, gâlgâit încă vine țigătul, plângător și jale.
De unde vine cuvântul potrivit?
conform (adj./adv.)
În conformitate cu „referirea la, „ literalmente „într-o manieră de acord cu” este de la sfârșitul anului 14c. Ca un adverb, „deseori aplicat persoanelor, dar referindu-se eliptic la afirmațiile sau opiniile acestora” [Century Dictionary].
Ce este o voce plângătoare?
adjectiv. Un sunet plângător sau voce sună trist. [literar] S-au întins pe nisipurile tari, ascultândstrigătul plângător al pescărușilor. Sinonime: sorrowful, sad, pathetic, melancholy Mai multe sinonime pentru plaintive.
