În muzică, monofonia este cea mai simplă dintre texturile muzicale, constând dintr-o melodie, cântată de obicei de un singur cântăreț sau interpretată de un singur instrumentist fără armonie sau acorduri însoțite. Multe cântece populare și cântece tradiționale sunt monofonice.
Ce înseamnă Monofonie?
Monofonie, textură muzicală alcătuită dintr-o singură linie melodică neînsoțită. Este un element de bază al aproape tuturor culturilor muzicale. Cântările bizantine și gregoriene (muzica bisericilor medievale orientale și, respectiv, occidentale) constituie cele mai vechi exemple scrise de repertoriu monofonic.
Ce înseamnă să fii homofonic?
adjectiv . având același sunet. Muzică. având o parte sau o melodie predominantă (opusă polifonică).
Ce înseamnă polifonic?
Polifonie, în muzică, combinația simultană a două sau mai multe tonuri sau linii melodice (termenul derivă din cuvântul grecesc pentru „multe sunete”). Astfel, chiar și un singur interval format din două tonuri simultane sau un acord din trei tonuri simultane este rudimentar polifonic.
Ce este monofonia și omofonia?
Monofonia este caracterizată de o linie melodică neînsoțită. Heterofonia se caracterizează prin mai multe variante ale unei singure linii melodice auzite simultan. Omofonia este caracterizată de voci multiple care se mișcă armonic împreună în același ritm.
