Starea de a nu fi dispus sau înclinat: aversiune, reținere, indispoziție, nedorință.
Care este sensul reticenței?
Definiția „reticenta”
1. lipsa de nerăbdare sau de voință; renunțare. 2. fizica. o măsură a rezistenței unui circuit magnetic închis la un flux magnetic, egală cu raportul dintre forța magnetomotoare și fluxul magnetic.
Care este forma trecută de reticent?
[Latin reluctāns, reluctant-, participiu prezent al reluctārī, to reluct; vezi reticent.] re·luc′tant·ly adv.
Cum numești o persoană care este reticentă?
ezit, indispus, dezgustător. (de asemenea, urât sau detest), reticent.
Ce este o renunțare?
: o preferință de a evita ceva: ușoară aversiune.