După Derrida, semnificația semnului este întotdeauna detașată, întotdeauna fără nicio ancoră – un vid între subiect și ceea ce dorește să exprime. […] Derrida a dedus că fiecare semn îndeplinește două funcții: „diferență” și „amânare”. În timp ce unul este spațial, celăl alt este temporal.
Ce spune Derrida despre semnarea structurii și jocul?
Derrida susține că centrul limitează jocul structurii. În procesul de semnificație, semnul pentru Derrida a fost întotdeauna „înțeles și determinat”. Prin urmare, există două moduri de a șterge diferența dintre semnificant și semnificat.
Cum analizează Derrida?
Derrida se confruntă cu structuralism, un tip de analiză care înțelege elementele individuale ale limbii și culturii ca fiind încorporate în structuri mai mari. Exemplele arhetipale de structuralism provin de la Ferdinand de Saussure, care a susținut că fonemele câștigă „valoare lingvistică” prin relațiile lor între ele.
Cum explică Derrida semnul de structură și jocul în discursul științei umane?
Derrida explică că conceptul de structură este la fel de vechi ca conceptul de episteme, dar nu a fost niciodată discutat. … Derrida alege apoi să numească centrul drept „un semnificant transcendental”. În cele din urmă, el prezintă însăși esența centrului la care, prin limitarea jocului, stăpânește anxietatea la care duce jocul liber.
Care concept este dat deDerrida?
Concepția logocentrică a adevărului și a realității ca existente în afara limbajului derivă, la rândul său, dintr-o prejudecată adânc înrădăcinată în filosofia occidentală, pe care Derrida o caracterizează drept „metafizica prezenței”. Aceasta este tendința de a concepe concepte filozofice fundamentale precum adevărul, realitatea și ființa în termeni de …
